Eram la cumpărături prin Kaufland săptămâna trecută și, luând ba una, ba alta pentru de-ale gurii, ne-am hotărât, ca mai tot timpul, să luăm și ceva semipreparat, dintre produsele lor congelate, pentru a avea la îndemână când nu avem chef de gătit și vrem să mâncăm ceva rapid.
Ne-am oprit la frigiderele cu pricina și ne-au atras atenția pizzele lor, marca proprie K Classic (ale cărei produse le folosesc des, ca să fiu sinceră: majoritatea sunt ieftine și bune!). Ne-am uitat și la cele de la Dr. Oetker, dar de data aceasta am vrut să încercăm K Classic, mai ales că ne-a atras atenția Pizza Prosciutto e Funghi, care era la preț special, vreo 3.99 lei, dacă nu mă înșel. La banii ăștia, am zis, chiar dacă va fi nașpa, merită încercată, că nu pierdem nu știu cât. Mai ales că, dacă e să analizăm prețul, o pizza de-asta de-a lor e până în vreo 4 lei, iar o simplă felie de pizza la o patiserie obișnuită bate tot cam pe acolo.
Și am luat doar o singură bucată, că, deh, am zis să o testăm întâi. Aseară am preparat-o și, ca s-o spun pe-a dreaptă, la prima vedere, când am scos-o din cutia de carton, am rămas cam dezamăgită. Bine, și pe cutie – care e mică (trebuia să realizez asta!) scrie că are doar 350 g, dar deh, parcă aș fi văzut-o mai lată puțin. Un alt motiv pentru care m-a dezamăgit la o primă ochire a fost blatul, care mi-a părut gros și pe care îl prevedeam deja că se va arde sau, în cel mai fericit caz, se va usca tare în cuptor. Ca să înțelegeți, este tipul acela de blat de pizza gata preparat, ca o lipie mai groasă, pe care îl găsești, de regulă, în hipermarketuri și pe care tu nu trebuie să așezi decât toppingul dorit. Am încercat o dată unul așa – nu mi-a plăcut deloc, nu îl recomand, căci se arde! Același lucru așteptam să se întâmple și cu acest blat, dar… nu a fost așa (vedeți voi mai jos)!
Tot la o primă vedere, m-a surprins toppingul, care, nu știu de ce, mă așteptam să arate mai altfel. Brânza părea tare, ca o telemea mai tare și bănuiam că nu se va topi; prosciutto e, de fapt, un tip de șuncă de-aia presată care se vinde cla rolă, iar ciupercile cam negre – se oxidaseră, dar e firesc, căci erau champignon proaspete, nu de-alea obosite din conservă, pe care nu prea le agreez. Apoi, nu știu de ce comentez asta – la banii ăștia, era tot ceea ce trebuie și chiar mai bine decât te-ai aștepta să fie!
Am preîncălzit cuptorul înainte de a o prepara, cam cu vreo 15 minute înainte. Cuptorul de aragaz, căci nu am cu microunde – dar cred că se prepară la fel de bine și la micro.
Am desfăcut folia de plastic în care era ambalată pizza. Am așezat-o într-o tavă rotundă de pizza – de-aia cu găurele (ca aceasta), am așezat hârtie de copt și am băgat-o la cuptor, foc mediu, la nivel de mijloc. După, am văzut că așa recomandă și ei.. Am lăsat-o între 10 și 15 minute. Pe cutia ei, scrie că se lasă circa 12-14 minute. Pe pachet se mai menționează: „Pizza este gata de servit atunci când brânza este bine topită, iar marginea este crocantă și rumenită”. Aha, deci da, brânza de pe topping se topește, contrar bănuielilor mele! 😀
După vreo 12 minute, am observat și eu că da, își schimbă bine aspectul și începe să arate bine, apropiată de fotografia de pe ambalaj. Ba chiar și blatul a ieșit bine! Nu s-a ars sau întărit, chiar a căpătat aspectul de aluat de pizza pe margini! Toppingul, cu brânza, topită, și sosul de roșii arăta chiar bine… așa am observat că erau din belșug, chiar și sos de tomate.
Servită caldă, nu apucă să se întărească și blatul chiar nu mai pare dintr-acela ieftin, gata preparat, ca o lipie obosită. Toppingul e foarte bun și am simțit bine în sosul de tomate chiar și gust de oregano. Aromat, deci și foarte gustos. S-a și consumat rapid și, așa, am regretat tare că nu am luat chiar 3 pachete! Data viitoare!
Ingrediente, așa cum apar pe pachet: făină de grâu, piure de tomate, brânză tip Edam (aha, deci de-aia se topește… arăta ca o telemea mai maturată, dar nu a fost cazul 😀 ), ciuperci champignon, șuncă fiartă (așadar, cum vă spuneam, nu-i prosciutto ăla pe care îl știm noi), ulei de rapiță, drojdie, sare, zahăr, amidon, amidon din grâu, verdețuri, condimente. Mă surprinde că nu are conservanți prea mulți, așa cum mă așteptam, iar cei care sunt trecuți, sunt, de fapt, cei din compoziția șuncii (care deh, dacă nu-i prosciutto clasic…), care conține: carne de porc, sare, dextroză, zahăr, antioxidanți (ascorbat de sodiu, extracte de rozmarin), conservant: nitrit de sodiu, fum. E produsă în Germania.
Prin urmare, la prețul acesta foarte bun, la toppingul generos și blatul care nu se întărește sau arde, pentru prepararea rapidă și ușoară (dacă ești puțin atent/ă și îți cunoști destul de bine aragazul/cuptorul lui, ca să setezi bine focul), pizza K Classic Prosciutto e Funghi de la Kaufland chiar merită și e foarte bună! O gustare excelentă și o soluție perfectă când nu ai timp de gătit și nu știi ce să faci de papa!
